În loc de introducere

Ia-ți puțin timp, ignoră zgomotul din birou ori gălăgia de afară și încearcă să vizualizezi o scenă de acum câteva de sute de ani, cu mult înaintea trenurilor și a mașinilor. Imaginează-ți văi de râuri curate ori lacuri liniștite, înconjurate de zeci de soiuri de arbori, răsunând de cântecul sutelor de specii de păsări – mici, colorate, zglobii și vesele, ori dimpotrivă, înspăimântătoare, mari, sfâșietoare și imprevizibile. Scorburi, cuiburi, stufăriș, tufe, ca într-o adevărată sălbaticie. Pe dealuri, alte forme de copaci, alte nuanțe de verde și altă melodie a naturii – aerul e mai răcoros iar drumul merge domol, printre cireși sălbatici și aluni. Mai sus, te așteaptă sunetul râurilor de munte și foșnetul frunzelor de fagi bătrâni, ori trosnetul ramurilor înalte, de abia le vezi cu privirea. Iar dacă urci pe poteca îngustă, mai sus, simți miros de rășină de brad, o adiere de fructe de pădure și știi că de aici, dihaniile pădurii sunt peste tot în jurul tău.

Aici și acum, nimeni nu îi spune naturii din jur “sălbăticie”. Pentru că civilizația nu mușcă nesătulă din tot ce Dumnezeu a lăsat în jurul satelor sau cetăților. Pentru că așa sunt lucrurile, așa este firesc să fie. Oamenii iau doar cât au nevoie pentru ei și familiile lor – de la plante, semințe ori fructe pentru leacuri, ceaiuri sau hrană; la lemne pentru încălzire ori construcții; la animale ori sare pentru hrană. Poate din simplitate, din modestie, din înțelepciune ori credință. 

 

Astăzi însă, lucrurile s-au schimbat – din cauza dorințelor noastre, am luat tot mai mult din natură până când ea nu s-a mai putut reface. Am izolat pâlcurile de sălbăticie, fie din cauza inaccesibilității, fie din voia unor conducători mai înțelepți. Am păstrat doar urme, doar șabloane șterse ori fotografii în alb și negru a ceea ce a fost odată.

Asta este valabil atât pentru pădurile virgine din țara noastră (câteva zeci de mii de hectare de codrii seculari pe care sute de oameni încearcă încă să le protejeze, pentru că statul nu o face) cât și pentru alte valori de sălbăticie. Este și cazul micii mostre de la Ocna Șugatag – Pădurea Crăiască.

drum ocna sugatag peisaj mozaicat
Drumul spre Ocna Sugatag, o placere pentru condus dar mai ales pentru privit si fotografiat

 

Poteca de povești prin Pădurea Crăiască din Ocna Șugatag – o călătorie de 60 de minute, în trecut

Desigur, de cum treci munții Gutâi și ajungi în Maramureșul istoric, ai impresia că viața de aici se desfășoară într-un alt ritm, parcă desprins din basme idilice. Peisajele pitorești le amintesc turiștilor din Vest de zonele rurale ale țărilor proprii, de acum 300 ori 400 de ani.

Însă aici, în locul în care ajung majoritatea traseelor din Maramureș, în Ocna Șugatag, a fost realizată în luna iulie a acestui an un traseu special, tocmai bun pentru o plimbare foarte relaxantă și educativă, în același timp. Am participat și noi la marcarea potecii, la curățarea acesteia și la montarea panourilor informative.

Pădurea Crăiască este unul din cei mai apreciați codrii de stejari și gorun din nordul țării. Puțin sub 50 de hectare, ca suprafață, pădurea este arie naturala protejată și rezervație de semințe pentru speciile de stejar si larice. De fapt, aici trăiesc de sute de ani, copaci precum stejar, larice, gorun, carpen, cireș sălbatic, alun (amestec unic). Locul este apreciat de practicanții de bird-watching, datorită numeroaselor feluri de păsări ce s-au cuibărit aici.

Intrarea în pădure și primul panou informativ
Intrarea în pădure și primul panou informativ (© Gabriel Galgoczy/WWF-România)

Motive în plus pentru a vizita pădurea

  • Stejari monumentali, cu vârste de peste 250 de ani
  • Înălțimi de peste 30 metri (de doua ori cat un bloc cu 4 etaje)
  • Grosime a trunchiului de trei oameni nu il pot cuprinde
  • Specii de plante pe care le găsești doar aici (sor-cu-frate și pușca-dracului)
  • Peste 50 de specii de păsări (vânturelul roșu, turturica, pupăza, ciocănitoarea de stejar sau ciocârlia de pădure)

Cum ajungi

Pornești la pas, chiar de la Centrul de informare turistică din Ocna Șugatag – urmezi marcajul punct albastru. Apoi, în funcție de viteza cu care te miști, de timpul petrecut în fața panourilor de informare (în limbile română și engleză), faci un tur de neuitat, în cântec de păsări și foșnet de frunze.

Imagini din timpul marcării traseului, cu punct albastru (©Gabriel Galgoczy/WWF-România)

Pentru că s-ar putea să dorești să îți prelungești șederea aici, îți răspundem și la următoarea întrebare:

 

De ce să incluzi Ocna Șugatag în traseul tău prin nordul țării?

  • Intersecția mai multor trasee marcate pentru ciclism (prezentate aici) – pornește de aici spre Ferești sau Mănăstirea, sate învecinate. Pedalează spre Desești, Hoteni sau Breb, pe Traseul Șinelor. Pregătește-ți bicicleta și pentru Traseul Cosăului, spre Budești-Sârbi-Călinești. Le găsești aici!
  • Un veritabil imaș – astăzi, în tot mai puține sate din România vezi ciurda de vaci păscând liberă (deoarece majoritatea proprietarilor le țin închise in grajd). Așadar, o ocazie bună pentru tine și familia ta de a vedea cum toate vacile (și caii) din sat pășunează!
  • Excursii la stânăpensiunea Țiplea (o recomandăm și noi pentru bunătățile culinare pe care le prepară) organizează și excursii la stână, pe munte.
  • O vizită în Breb (în vecini) – satul iubit de Prințul Charles (are două case aici) îți oferă priveliști pitorești, construcții tradiționale de lemn și opțiuni rustice de cazare.
  • Bisericile UNESCO din Budesti și Desești – la doar 10 km de Ocna Șugatag, aceste clădiri de lemn sunt unice prin natura picturilor din interior. Vă invităm să le descoperiți nu singuri, ci alături de preoții responsabili de acestea 🙂
  • Stațiunea balneară Ocna Șugatag (un loc potrivit pentru băi în bazin ori în lacurile cu șezlonguri și locuri de campare) este situată între râurile Mara și Cosău – altfel spus, în inima destinației de ecoturism Mara-Cosău-Creasta Cocoșului. Despre acest loc perfect pentru un turism verde, activ, am putea spune multe. Vă recomandăm să vizitați siteul www.ecomaramures.com, să analizați opțiunile prezentate aici și să încercați ceva nou!
  • Slatina – folosită de localnici pentru gătit ori conservarea murăturilor, această apă cu sare este deosebit de sănătoasă, gustoasă și apreciată. Un obicei cu siguranță rar!
Stejar pe poteca
Stejar pe potecă
Panouri educative, pe intelesul tuturor - aici, invatam cat este de important lemnul intr-o padure, chiar dupa moartea arborilor
Panouri educative, pe înțelesul tuturor – aici, învățăm cât este de important lemnul într-o pădure, chiar după moartea arborilor
obiecte-traditionale-lemn-maramures
Ilustrații ce prezintă gospodării și unele tradiționale de lemn din Ocna Șugatag (Maramureș)

 

Află mai multe:

Pădurea Crăiasca și ”Poteca de poveste”atrag tot mai mulți turiști la Ocna Șugatag

Pădurea Crăiască din Ocna Șugatag reintră în circuitul public odată cu finalizarea „potecii de povești”

Rezervația Pădurea Crăiască – Maramureș

Păduri de gorun şi stejar în Maramureș

Crearea potecii a fost posibilă cu ajutorul WWF România, Asociația de Ecologie și Turism Maramureș, Asociația Ecologic, Primăria Ocna Șugatag, Centrul de Informare și Pomovare Turistică Ocna Șugatag, Parcul Natural Munții Maramureșului.

O plimbare scurtă prin Pădurea Crăiască, în inima Maramureșului

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *